Zebra

Zebra este reprezentată de trei variante de animale care face parte din specia calului (Equidae) ordinul imparicopitate, (Perissodactyla). Astfel este varianta:

-Zebra Grevy (Equus grevyi)
-Zebra de stepă (Equus quagga)
-Zebra de munte (Equus zebra).
Incrucişări dintre zebre şi cai au dat naştere la zebroide o variantă intermediară între zebră şi cal, ca şi zebrule care sunt o încrucişare între zebră şi măgar. Zebrele sunt foarte greu de domesticit şi nu vor deveni niciodată animale de călărieRăspâmdire:
Locul lor de origine este tot continentul african, în nordul continentului fiind deja în perioada antică exterminată. Cea nai răspândită variantă este zebra de stepă, care trăieşte în savanele din Sudan şi Etiopia de Sud, Africa de Est până în Africa Sudică de Vest. Zebra Grevy trăieşte în regiunile cu tufişuri aproape uscate şi savane este răspândită în Africa de Est, Kenia, Etiopia şi Somalia. Zebra de munte trăieşte pe un areal geografic mult mai restrâns ca celelate două variante, fiind răspândită numai în regiunile mai înalte până la altitudinea de 2000 m deasupra n.m. regiuni situate în Namibia şi Africa de Sud.

Camila

Cămila (din arabă Djemal sau ebraică Gamal) este un mamifer erbivor rumegător din Africa de Nord şi din Asia, de talie mare, cu o cocoaşă de grăsime pe spate (cămila dromader-Camelus dromaderies-) sau cu două cocoaşe (cămila bactriană-Camelus bactrianus-), folosit la transport în regiunile de deşert. Cămila bactriană sălbatică (C. bactrianus ferus) are caracteristici mai apropiate de speciile fosile, de exemplu C. alutensis (descoperită pe valea Oltului de Grigoriu Ştefănescu), decât de forma domestică. Cămila aparţine de familia Camelidae, familie de care mai aparţin şi rumegătoarele din America (guanako, lama, alpaka şi vicunia). Asemănarea dunelor din deşert cu valurile mării ca şi mersul legănat al cămilelor a făcut ca ea să fie denumită „Corabia deşertului”.
Cămila se deosebeşte de rudele ei din Lumea Nouă prin talia corpului mai mare (înălţimea la greabăn între 225 - 345 cm şi greutatea între 300 - 700 kg), şi prin faptul că are una sau două cocoaşe. Cămilele au coada relativ scurtă (35 - 55 cm), culoarea blănii are nuanţe de la brun întunecat până la un cenuşiu roşcat de culoarea nisipului. Pe când dromaderul are părul scurt ,cămila bactriană are blana cu peri foarte lungi mai ales în lunile de iarnă. Picioarele cămilelor în raport cu dimensiunea corpului sunt lungi, ele calcă pe două degete, care nu sunt acoperite de copită ci numai de o unghie îndoită care protejează degetele de la picioare care pe talpă au un sistem de suspensie alcătuit dintr-un ţesut conjunctiv moale. Animalele au gâtul şi capul lung, buza superioară despicată şi ochii au gene protectoare lungi. Orificiile nărilor se pot închide, iar stomacul cămilelor este ca şi la celelalte rumegătoare compartimentat în prestomace.
Hrănire
Cămila este adaptată la viaţa de deşert când trebuie să parcurgă fără hrană sau apă distanţe mari. Pentru aceasta cămila poate să acumuleze ca rezervă o cantitate mare de hrană şi apă. In cocoaşă ea poate să acumuleze hrană sub formă de grăsime, cu care poate să reziste fără a se hrăni timp de 30 de zile. Rezerva de apă a unei cămile acumulată în stomac atinge o cantitate între 100 şi 150 litri, cantitate suficientă pentru 2 săptămâni. Cămila poate bea în 10 minute o cantitate de 100 de litri de apă. Se spune că îngrijitorul de cămile obligă animalul să bea o cantitate mare de apă înainte de plecare. Dar teoria că o rezervă de apă ar fi cocoaşa unde lipidele se transformă în apă prin procesele de oxidare din organism este falsă:
din 28 g lipide rezultă -> o energie de 1000 kJ ->28 g glucoză -> 35 g apă
Acest proces are loc în fiecare organism animal, ea n-ar putea asigura cantitatea de apă necesară cămilei.
Sub forma domestică ambele specii de cămile sunt răspândite pe un areal întins în Africa şi Asia, dromaderul fiind răspândit în Africa de Nord, Arabia iar cămila bactriană în regiunile din Asia Centrală (Manciuria, Asia Mică). Numărul populaţiei de cămile este apreciată la ca. 19 milioane, din care 14,5 milioane trăiesc în Africa (numai în Somalia trăiesc 7 milioane şi în Sudan 3 milioane de cămile).

Bizonul

Bizonul este un animal ierbivor masiv din categoria rumegătoarelor, aparţinând familiei Bovidae, care a fost în trecut foarte răspândit ca animal sălbatic în regiunile emisferei nordice. Singurele reprezentante ale bizonului o reprezintă cele două varietăţi ale sale, bizonul nord-american (Bison bison) şi cel european, cunoscut şi ca zimbru (Bison bonasus).

Bizonul american are masa cuprinsa intre 450-1350 kg. Inaltimea la umeri este de 1,60-1,80 m. Numarul de pui este 1. Durata vietii sale este in jur de 33 ani.
Bizonul american este o bovina salbatica, fiind inrudit cu Bizonul european.Este cel mai puternic Mamifer ce traieste pe marele campii ale Americii de Nord.Bizonul este erbivor si mananca frunze. Cauta cartofi in timpul verii; licheni,iarba uscata si muschi in timpul iernii.
In timpul sezonului de imperechere, masculii si femelele se strang impreuna in grupuri mari, unde masculii poarta lupte violente intre ei. Bizonul american este un animal periculos.El ataca cu mare viteza, imediat cum isi identifica rivalul, lucru care se intampla gratie unui fin simt al mirosului si al unui auz foarte bun. In trecut, era foarte important pentru indienii nord-americani.Acesti oameni urmareau miscarile sezoniere ale cirezilor,pentru ca intreaga lor existenta depindea de Bizoni. Dar nu ucideau decat un numar rezonabil, atat cat era nevoie.
Sosirea europenilor si progresul cailor ferate spre vest au adus pierderi majore in randul Bizonilor. Doar cateva sute au supravietuit si aestia au fost dusi in rezervatie pentru a se reproduce.Azi exista aproximativ 10.000 de Bizoni americani, toti traind in zone protejate.